Multele ‘eu’-ri

“Prima dificultate pentru oricine este cuvântul ‘eu’. Spui ‘eu’ şi nu te gândeşti că este doar o mică parte din tine cea care vorbeşte.” Peter Ouspensky

Practic fiecare respiraţie a noastră este însoţită de senzaţia de ‘eu’: eu gândesc, eu vreau, eu ştiu cel mai bine, eu prefer, eu sunt fericit, flămând, obosit. Conform celei de a Patra Căi, toate aceste senzaţii de ‘eu’ sunt mici funcţii independente ale maşinii noastre umane. Nici unul dintre 'eu'-ri nu este ‘eul real’ al conştienţei.

Diferenţa dintre conştienţă şi funcţii nu pare evidentă la început deoarece suntem atât de obişnuiţi cu sentimentul de sine din ‘eu’-ri şi pentru că nu cunoaştem conştienţa ca pe o stare separată, de prezenţă fără cuvinte. ‘Eu’-ri diverse trec în mod continuu prin noi în timp ce conştienţa, dacă este prezentă, stă deoparte şi le priveşte doar. Dar aceasta necesită prezenţa amintirii de sine. Fără amintire de sine, conştienţa adoarme în postul său şi este depăşită de fiecare ‘eu’ care apare.

Sistemul arată că toate ‘eu’-rile noastre reprezintă funcţiile a patru minţi independente numite centri inferiori: centrul intelectual, centrul emoţional, centrul motor şi centrul instinctiv. Urmează o descriere pe scurt a fiecăruia, dar cel mai important lucru este să se înţeleagă că toţi cei patru centri pot funcţiona cu sau fără ca noi să fim conştienţi de aceştia, şi deci că funcţiile nu reprezintă conştienţa.

Centrul intelectual produce ‘eu’-ri sub formă de cuvinte, teorii, concepte, comparaţii logice şi gânduri asociative. El descifrează această frază acum. Centrul intelectual este în principal un depozit ce colecţioneză, sortează şi regăseşte informaţie. Astfel, de obicei acesta răspunde lumii cu etichete, definiţii, opinii şi analize. Când nu poate, de obicei respinge subiectul.

Prin contrast, centrul emoţional reacţionează la oameni, impresii vizuale şi la intriga evenimentelor omeneşti, fie acestea pozitive sau negative. Avem experienţa ‘eu’-rilor emoţionale sub formă de plăcere şi neplăcere, de admiraţie şi apreciere, de invidie sau gelozie, de critică şi suspiciune, de bunătate şi compasiune. Centrul emoţional este sensibil în primul rând la oameni şi se supără când aceştia nu-mi dau ‘mie’ destul din ceea ce mi se cuvine. Este de asemenea rădăcina simţului nostru de justiţie şi de aprobare sau dezaprobare a comportării oamenilor.

Un tărâm complet diferit de percepţie este centrul motor care produce ‘eu’-ri prin mişcarea fizică, plăcerea mişcării şi vizualizarea spaţiului tri-dimensional, ca atunci când conducem un automobil sau rezolvăm probleme de inginerie sau de programare. ‘Eu’-rile din centrul motor se mândresc cu viteza şi eficienţa lor şi devin nerăbdătoare când întâlnesc obstacole şi întreruperi. Deseori cu cât eşti mai ocupat cu atât acestea se simt mai vii. Aşa cum explică a Patra Cale, totuşi, mişcarea se întâmplă datorită impulsului şi are prea puţină legătură cu acţiunea conştientă.

Cel mai puţin evident printre cei patru centri inferiori este centrul instinctiv care guvernează cele cinci simţuri şi toată fiziologia internă precum respiraţia, digestia, tusea, strănutul şi vindecarea. Centrul instinctiv este totodată domeniul percepţiei noastre senzoriale. Prin tentaculele sale, ne acomodăm la temperatură, climă şi anotimp; sesizăm că alţi oameni sunt bolnavi, sau prietenoşi sau ameninţători; sesizăm faptul că suntem priviţi sau abordaţi din spate. Acestea precum şi alte ‘eu’-ri instinctive pot deveni uneori foarte acute şi sunt interpretate în mod greşit drept conştienţă datorită naturii lor intuitive şi alerte. Conştienţa este, totuşi, ceva mai mult.

Însumând, ‘eu’-rile instinctive simt momentul, ‘eu’-rile de mişcare îl pilotează, ‘eu’-rile emoţionale îl evaluează iar ‘eu’-rile intelectuale îl explică. Toţi cei patru centri se suprapun în ţesătura atitudinilor, dispoziţiilor şi acţiunilor noastre, totuşi fiecare centru are propriile preferinţe, propria memorie, propria imaginaţie. Şi mai important, toţi cei patru centri, precum şi toate ‘eu’-rile pe care le produc, sunt o reacţie mecanică la moment. Nici unul dintre aceştia nu este conştient de el însuşi ca fiind prezent în moment. Asta ei nu pot face.

Separarea conştienţei de funcţii

Lucrul într-o şcoală de a Patra Cale se învârte în jurul metodelor de a învăţa să observi ‘eu’-rile şi să separi treptat conştienţa de funcţii, în principal prin divizarea atenţiei.

Un mod de a practica acest lucru este să faci o plimbare cu scopul de a te concentra asupra efortului de a fi prezent. În timp ce mergi, încearcă să menţii divizarea atenţiei şi să priveşti la ceea ce se află în faţa ta. Observă atent şi vei vedea cum ‘eu’-ri întâmplătoare din cei patru centri inferiori îţi îndepărtează conştienţa de la divizarea atenţiei către imaginaţie.

Un alt mod de a separa conştienţa de funcţii este să încetineşti şi să te concentrezi asupra divizării atenţiei proprii. De exemplu, încearcă să nu te grăbeşti de la un lucru la altul. Nu depăşi limita de viteză când conduci un automobil. Închide încet portiera maşinii. Ridică şi pune înapoi telefonul într-un mod intenţional. Lasă-i pe ceilalţi să vorbească fără a-i întrerupe. Prin aceste mici eforturi, vei vedea din nou cum în mod repetat multele ‘eu’-ri te îndepărtează de la amintirea de sine.

Amintirea de sine are nevoie întotdeauna de efort special iar susţinerea ei necesită o imensă disciplină interioară. Aşa cum spunea Robert Earl Burton: “Când amintirea de sine dispare, imediat unul dintre cei patru centri inferiori îi ia locul, iar centrii inferiori nu au nici un interes să fie prezenţi”.

Notă: Pentru explicaţii mai detaliate despre cei patru centri inferiori, vezi Psihologia evoluţiei posibile a omului de Peter Ouspensky.

1— Bazele celei de a Patra Căi
• Cunoaştere de sine · Niveluri de conştienţă
• Omul ca maşină· Conştienţă, voinţă şi unitate
• Obstacole în calea trezirii · Trei linii de lucru

2— Teoria centrilor (necesită audierea primei lecturi)
• Cei 4 centri inferiori
• Centrul sexual
• Centri superiori
• Suflet, spirit