A fi prezent

Buletin informativ lunar pentru punerea în practică a ideilor de A Patra Cale.

copyright © Fellowship of Friends, Inc.

A fi prezent şi a vorbi  

A învăţa să fii prezent în interior—să fii starea fără de cuvinte a prezenţei—începe adesea prin a fi tăcut în exterior, a vorbi mai puţin. De exemplu, să vorbeşti în mai puţine ocazii, mai rar, mai încet şi pentru mai puţin timp. Asemenea eforturi, însoţite de atenţie divizată, măresc capacitatea noastră de a promova şi prelungi prezenţa. La aceasta se referea elevul d-lui Ouspensky, Rodney Collin, când scria, “Este extraordinar ce porţi pare să deschidă abandonarea vorbirii sau a cuvintelor”.

Cuvintele şi faptul că ne exprimăm prin vorbe, au o tendinţă specială de a înlătura prezenţa. Ca de pildă, cuvintele dau formă multelor ‘eu’-ri iar exteriorizarea lor prin vorbire, le adaugă greutate. Brusc, cuvântul rostit pare mai substanţial decât prezenţa fără cuvinte, până la punctul în care învinge atenţia divizată. Aşa cum a observat RobertEarl Burton, fondatorul Fellowship of Friends, “Cu cât vorbeşti mai mult, cu atât posibilitatea de a îndeplini ceea ce spui scade, deoarece vorbirea are tendinţa de a înlocui realitatea”.

Aceasta este la fel de adevărat despre vorbirea interioară, care reprezintă o portiţă în spatele căreia unii dintre noi ne ascundem fără să ne dăm seama. Deşi s-ar putea să nu fim prea vorbăreţi în exterior, vorbirea noastră interioară şi reacţiile noastre pot înlocui prezenţa la fel de mult ca şi vorbirea exterioară, dacă nu mai mult. În această privinţă, sufistul Al-Antaki, sfătuia: “Cel mai dăunător timp pentru a vorbi este atunci când liniştea ar fi mai bună pentru tine, iar cel mai dăunător timp pentru linişte este atunci când vorbirea ar fi mult mai potrivită pentru tine şi mult mai necesară”.

Despre vorbirea exterioară în special, dl. Ouspensky spunea, “Vorbim şi vorbim şi niciodată nu ne dăm realmente seama, deoarece ne face plăcere şi ne umple timpul. Încercarea de a evita vorbirea nenecesară constituie lucru asupra fiinţei.”

Aceasta include şi a vorbi despre lucru. După cum a spus dl. Burton: “Când începi să vorbeşti despre sistem, trebuie să fii atent deoarece te poţi rătăci şi pierde amintirea de sine”. El a mai adăugat şi că, “Centrului instinctiv îi place sunetul vocii proprii”, referindu-se la faptul că partea intelectuală a centrului instinctiv va folosi vorbirea pentru a ne îndepărta şi ţine la distanţă de prezenţă. Va face acesta chiar când altcineva vorbeşte, întrerupând cu imaginaţia propriei noastre discuţii interioare.

Pentru a preţui şi prelungi prezenţa, atunci când vorbim, trebuie să trecem peste tendinţa imperioasă de a ne exprima şi apăra şi justifica prin vorbire, ca şi cea de a ne ascunde în spatele liniştii. În ambele cazuri, trebuie să ne amintim semnificaţia amintirii de sine: că nici cuvintele interioare, nici cuvintele exterioare nu sunt prezenţa însăşi; că funcţiile nu sunt conştienţa; că suntem adormiţi ori de câte ori vorbirea sau tăcerea apar de la sine, fără atenţie divizată.

Există, de asemenea, metode utile (în plus faţă de cele expuse la începutul acestui articol) pentru a promova prezenţa atunci când vorbim. O metodă este să introduci ‘eu’-ri de lucru înainte de a vorbi. De exemplu: “Vorbeşte cu prezenţă.” “Preţuieşte prezenţa mai mult decât cuvintele.” “Ascută-ţi propria voce cu atenţie divizată.” A instaura prezenţa încă de la început este cel mai bun scop, dar este posibil şi să încercăm aceasta în mijlocul unei fraze şi să introducem un 'eu' de lucru interior: “Vino înapoi.” “Fii aici atunci când vorbeşti.” “Nu sacrifica prezenţa.”

O altă metodă de a promova prezenţa atunci când vorbim este să reducem mişcările fizice. De exemplu, să nu ne sucim corpul, să ne mişcăm capul sau să gesticulăm cu mâinile. Scopul nu este să stăm rigizi, ci să controlăm tendinţa centrului motor de a ne distrage şi de a înlătura prezenţa.

Aceasta se aplică şi centrului emoţional şi celui instinctiv care, adesea, colaborează pentru a înlătura prezenţa; de exemplu, prin expresia feţei sau tonul vocii sau prin exprimarea sarcasmului, criticii şi a ironiei. Pot părea amănunte dar, dacă observi de aproape, vei vedea cum acestea încurajează imaginaţia şi înlocuiesc prezenţa.

După cum a spus sufistul Abu-Bakr, “Liniştea nu se adresează numai limbii, ci priveşte şi inima şi toate membrele.” Şi, după cum spune Robert Burton, “Încearcă să fii prezent atunci când vorbeşti şi când termini încearcă să fii prezent în linişte. Prezenţa în linişte prelungeşte amintirea de sine.”

   English        Deutsch      Espanol      Français

   Italiano       Magyar       Portugues     Rusă

   Cehă      

1— O introducere în sistem
• Sistemul reprezintă cunoaştere veche, obiectivă
• Microcosmosul om se poate transcende pe sine
• Şcolile folosesc metode precise de trezire

2— Cei patru centri inferiori (necesită audierea prelegerii 1)
• Observarea funcţionării centrilor inferiori
• Recunoaşterea momentului în care centrii inferiori înlocuiesc prezenţa
• Folosirea centrilor inferiori pentru a atinge centrii superiori

3— Promovarea şi prelungirea prezenţei
(necesită audierea prelegerilor 1 şi 2)
• Majordomul şi părţile intelectuale ale centrilor
• Centrul instinctiv ca 'minte aflată în spatele maşinii'
• Modalităţi specifice de a promova şi prelungi prezenţa

Trimite mai departe acest număr
Poţi transmite mai departe buletinul oricui interesat de a învăţa mai mult despre a Patra Cale şi despre Fellowship of Friends.

Înscrie-te
Mergi la formularul de înscriere.

Trimite-ne comentariile tale
Este acest buletin folositor? Scrie-ne folosind formularul de răspuns.

Uită-te la numere anterioare

Încetarea înscrierii
Foloseşte link-ul ‘safely unsubscribe’ sau contactează-ne.